Oricat de blanda, curata si cocheta este pisica ta in timp ce doarme ghemuita in fotoliu, nu scapa din vedere faptul ca este, in egala masura, si o ”prada” pentru paraziti, unii vizibili, altii invizibili. Puricii provoaca mancarimi si alergii, viermii intestinali slabesc organismul, iar pisicile sunt vulnerabile in fata unei armate de invadatori microscopici. 

Dar ce legatura are cu istoria produselor antiparazitare? E simplu! Produsele pe care le folosesti astazi sunt rezultatul a zeci de ani de cercetare, testare si imbunatatire. Fiecare picatura din pipete antiparazitare pisici pe care i-o aplici pe ceafa sau tableta pe care i-o dai cu greu are in spate o poveste fascinanta despre cum medicina veterinara a invins superstitiile, leacurile periculoase si ignoranta pentru a crea solutii sigure, eficiente si accesibile. 

Leacuri babesti si superstitii

Primele incercari de a trata pisicile de paraziti vin din vremuri indepartate, in care medicina era combinata cu ritualuri si credinte populare. In Antichitate, pisicile erau venerate, dar chiar si asa problemele cu parazitii erau o realitate cotidiana.

Lipsa cunostintelor medicale facea ca tratamentele sa fie improvizate. Se foloseau decocturi de plante cu proprietati presupus insecticide ( pelinul, cimbrul sau levantica) ce erau aplicate direct pe blana. In unele regiuni, se stropeau pisicile cu otet sau cenusa amestecata cu uleiuri vegetale. Nu de putine ori, aceste remedii nu doar ca erau ineficiente, dar si periculoase, iritand pielea animalului sau chiar intoxicandu-l.

In ceea ce priveste parazitii interni, abordarile erau si mai rudimentare. Nu exista o metoda clara de diagnostic, iar daca o pisica slabea brusc, avea diaree sau voma frecvent se presupunea ca ”are viermi” si se incerca tratarea cu infuzii din plante purgative ca rubarba sau frunza de dafin. De cele mai multe ori, tratamentele aveau un efect minim, iar parazitii continuau sa afecteze sanatatea pisicii.

Tot in aceasta perioada, multe pisici mureau prematur din cauza infestatiilor severe, fie externe (purici care provocau anemie), fie interne (viermi intestinali sau paraziti cardiaci). Nu existau optiuni preventive reale, iar ideea de protectie era inexistenta. In plus, deoarece pisicile traiau mai mult in aer liber, in medii necontrolate, riscul reinfestarii era constant si inevitabil.

Secolul XX a dus la aparitia primelor produse comerciale antiparazitare

Adevarata revolutie in tratamentele antiparazitare pentru pisici a inceput abia in prima jumatate a secolului XX, odata cu dezvoltarea chimiei si aparitia companiilor farmaceutice specializate in medicina veterinara. 

Printre primele substante folosite in combaterea parazitilor externi s-au numarat insecticidele organoclorurate, asa cum este DDT-ul. La momentul respectiv, aceste substante pareau o solutie miraculoasa (erau eficiente si actionau rapid, se aplicau sub forma de pudre sau spray-uri direct pe blana pisicii si omorau puricii si capusele intr-un timp relativ scurt), dar pe termen lung s-a descoperit ca aceste substante erau toxice nu doar pentru paraziti, ci si pentru pisici si oameni. Utilizarea lor excesiva a dus la efecte secundare grave si, ulterior, multe dintre aceste substante au fost interzise.

Pentru parazitii interni, s-au introdus primele medicamente anthelmintice, bazate pe compusi precum piperazina. Erau disponibile sub forma de tablete sau siropuri, iar eficienta lor era decenta, desi adesea limitata la un anumit tip de viermi (cum ar fi ascarizii). Ideea de deparazitare interna pisici periodica incepea sa prinda contur, dar era inca departe de abordarea integrata de astazi.

Lungul drum catre formule sigure

Incepand cu anii 1970 si 1980, industria veterinara a inceput sa se concentreze pe dezvoltarea unor tratamente mai selective, care sa actioneze tintit asupra parazitilor, dar fara sa afecteze organismul pisicii. Aceasta a fost perioada in care s-au descoperit clase noi de substante: ivermectina, selamectina sau milbemicina, care au revolutionat medicina veterinara.

Ivermectina, de exemplu, a fost descoperita in urma unei colaborari internationale si a fost considerata o descoperire majora in controlul parazitilor atat la animale, cat si la oameni. In cazul pisicilor, ea a permis dezvoltarea unor produse injectabile sau spot-on care ofera protectie de lunga durata impotriva viermilor cardiaci, acarienilor sau puricilor.

Tot in aceasta perioada, apar primele zgarzi antiparazitare cu eliberare controlata, care ofereau protectie pe perioade lungi – uneori pana la 8 luni – si erau preferate de stapanii care doreau o solutie practica, fara a fi nevoiti sa aplice lunar alte tratamente.

Un alt moment important a fost aparitia pipetelor spot-on – mici fiole care se aplica intre omoplatii pisicii si care contin substante precum fipronil, imidacloprid sau fluralaner. Acestea au devenit extrem de populare datorita eficientei lor ridicate, usurintei in aplicare si spectrului larg de actiune, protejand pisicile atat impotriva parazitilor externi, cat si a celor interni, in cazul combinatiilor cu alte molecule.

Studii care releva eficienta produselor actuale antiparazitare pentru pisici

Unul dintre cele mai frecvent studiate produse antiparazitare este Bravecto® (fluralaner), un tratament spot-on care ofera protectie de lunga durata impotriva puricilor si capuselor. Intr-un studiu publicat in ”Parasitology Research” in 2016, cercetatorii Ranjan et al. au investigat eficienta fluralanerului la pisici intr-un test de laborator controlat. Studiul a inclus pisici infestate artificial cu purici (Ctenocephalides felis) si tratate cu Bravecto®. Rezultatele au aratat o eficienta de 100% in uciderea puricilor in primele 12 ore dupa aplicare si o eficienta de peste 98% chiar si la 12 saptamani dupa aplicare. 

Un alt produs intens cercetat este Revolution® (selamectina), unul dintre primele produse antiparazitare cu actiune sistemica larga – adica trateaza si previne infestarile interne (cum ar fi dirofilarioza – viermele inimii) si externe (purici, acarieni, capuse). Intr-un studiu publicat in ”Veterinary Parasitology” in 2003 de Bowman et al., 50 de pisici au fost tratate lunar timp de 6 luni cu selamectina. S-a constatat ca selamectina a eliminat complet puricii si acarienii auriculari (Otodectes cynotis), iar in zonele endemice, a oferit protectie eficienta impotriva dirofilariozei, fara efecte adverse semnificative. Ce este remarcabil in acest studiu este ca a fost realizat nu doar in conditii de laborator, ci si in gospodarii reale, ceea ce ofera o imagine mai clara asupra eficientei produsului in viata de zi cu zi.

In ceea ce priveste tratarea parazitilor interni, Milbemax® (milbemicin oxime + praziquantel) a fost supus numeroaselor studii care i-au validat eficacitatea in combaterea viermilor intestinali. Un articol publicat in ”Journal of Feline Medicine and Surgery” in 2007, realizat de Bourdeau et al., a analizat eficienta Milbemaxului in eliminarea viermilor rotunzi (Toxocara cati) si a teniilor (Dipylidium caninum) la pisici infestate natural. Studiul a inclus peste 300 de pisici din mai multe tari europene, cu diferite stiluri de viata (de interior, exterior, semi-libere). Rezultatele au aratat o eficienta de peste 95% in eliminarea totala a parazitilor dupa o singura administrare, ceea ce a confirmat ca Milbemax nu este doar un produs eficient, ci si versatil si sigur pentru utilizare regulata.

De asemenea, trebuie mentionat un alt studiu comparativ care a evaluat Broadline® (fipronil, (S)-methoprene, eprinomectina si praziquantel), un produs complex ce combate simultan o gama larga de paraziti interni si externi. In 2014, un studiu multicentric publicat in Parasites & Vectors de autorii Beugnet si Halos a inclus peste 700 de pisici din mai multe tari europene, in special din zone cu risc ridicat de infestare. Cercetatorii au observat ca o singura doza de Broadline a eliminat aproape complet puricii si capusele in 24–48 de ore si a avut o eficienta excelenta asupra viermilor intestinali si larvelor de Toxocara. In plus, produsul a fost bine tolerat si nu a generat efecte adverse severe, chiar si la pisici sensibile sau in varsta. Autorii au concluzionat ca Broadline este o optiune completa pentru stapanii care cauta un tratament all-in-one, fara sa fie nevoiti sa combine mai multe produse pentru a acoperi toate tipurile de paraziti.

Este important sa mentionez ca studiile de eficienta sunt insotite aproape intotdeauna de teste de siguranta toxicologica. Un exemplu notabil este cercetarea realizata de EMA (Agentia Europeana a Medicamentelor) inainte de aprobarea Credelio® pentru pisici (lotilaner). In raportul de evaluare, s-a aratat ca produsul a fost testat pe zeci de pisici in conditii controlate si ca dozele administrate au fost de pana la cinci ori mai mari decat cele recomandate, fara sa provoace efecte toxice semnificative. 

Nu in ultimul rand, merita adus in discutie si studiul realizat in 2022 de catre echipa de la University of Bristol, care a analizat evolutia rezistentei puricilor la insecticidele folosite in mod obisnuit. Cercetarea a aratat ca, in ciuda unei usoare adaptari a unor populatii de purici la anumite molecule mai vechi (precum permetrina), compusii mai noi – cum ar fi fluralaner sau lotilaner – si-au pastrat eficienta completa. Studiul a inclus si recomandari clare pentru utilizatori: aplicarea constanta, respectarea instructiunilor si alternarea periodica a substantelor active sunt esentiale pentru mentinerea eficientei pe termen lung si pentru prevenirea aparitiei rezistentei parazitare.